top of page

Înotul în lume: Tradiții și stiluri în alte țări

  • Poza scriitorului: Bogdan Guță
    Bogdan Guță
  • 23 aug.
  • 3 min de citit

Actualizată în: acum 6 zile

Bărbat în kimono alb, rugându-se în fața unei cascade, înconjurat de verdeață. Atmosferă calmă, apă curgătoare și pădure luxuriantă.


De la ritualuri sacre la sporturi naționale, înotul are o mie de fețe în funcție de cultură. Prin apele lumii, descoperim nu doar tehnici de supraviețuire și mișcare, ci și legături profunde cu istoria, spiritualitatea și identitatea popoarelor.


Haideți să explorăm câteva dintre cele mai fascinante practici acvatice din lume și să vedem cum ne conectează apa.


Japonia - Misogi și disciplina spirituală


În munții sacri din Japonia, călugării Shugendo practică misogi, un ritual de purificare ce implică înotul în ape reci de munte, adesea sub cascade. Acest act nu este doar o formă de curățare a trupului, ci un exercițiu de voință, o tehnică de meditație activă prin care se caută purificarea minții și a sufletului. Tradiția reflectă o profundă legătură cu natura și disciplina spirituală, specifică filozofiei nipone.


Egiptul Antic - Pionierii înotului în Nil


Frescele egiptene arată copii înotând în Nil acum peste 4.000 de ani, iar scrierile hieroglifice descriu tehnicile folosite, precum stilul „câine” sau „broască”. Înotul era parte din educația de bază a elitelor, necesar pentru supraviețuire și comerț, dar și un simbol al statutului social. Nilul, considerat un fluviu sacru, era spațiul perfect pentru aceste prime lecții de înot organizate.


Noua Zeelandă - Înotul, o comoară Māori


Pentru populația indigenă Māori, apa (wai) este taonga (o comoară, un bun prețios). Înotul și scufundările sunt strâns legate de mituri, vânătoare, pescuit și legătura cu strămoșii. Copiii învață să înoate de mici, ca parte din whanau (familie) și iwi (trib), o abilitate esențială pentru viața de zi cu zi și o formă de a-și onora identitatea culturală și legătura cu pământul și apa.


Finlanda - Foc și gheață, o combinație nordică


Finlandezii adoră să înoate în lacuri, chiar și iarna, practicând avantouinti (înot în gheață). După o sesiune intensă de saună, mulți se aruncă într-o copcă tăiată în lacul înghețat, o tradiție care combină relaxarea profundă cu o senzație de revigorare extremă. Acest șoc termic îmbunătățește circulația și rezistența la frig, fiind o parte esențială a stilului de viață nordic.


India - Gange, fluviul cu puteri purificatoare


Pentru milioane de indieni, înotul în fluviul Gange nu este doar o activitate fizică, ci un act spiritual profund. Se crede că Gangajal (apa Gangelui) purifică sufletul de păcate și aduce binecuvântări. Orașele sacre de pe malurile sale, precum Varanasi, sunt centre de pelerinaj unde oamenii se îmbăiază pentru a-și exprima devotamentul.


SUA - De la indigeni la medaliile olimpice


Stilul crawl, dominant în competițiile moderne, a fost dezvoltat în SUA, inspirat de tehnici ale populațiilor indigene din America de Nord și de Sud. Americanii au transformat înotul într-un sport de performanță, cu inovații notabile în tehnică, antrenament și tehnologie, care au schimbat fundamental modul în care înotul este practicat și perceput la nivel global.


Brazilia - Înotul în ocean, un stil de viață


În Rio de Janeiro, înotul în ocean este parte din rutina zilnică. Plajele iconice, precum Copacabana și Ipanema, sunt spații de socializare, sport și relaxare. Mulți brazilieni înoată nu neapărat pentru a se antrena, ci ca formă de meditație activă și de a se conecta cu oceanul, o expresie a libertății și a bucuriei de a trăi.


Tanzania - Copiii din Zanzibar și înotul natural


Pe insula Zanzibar, copiii învață să înoate fără lecții formale, direct în ocean. Este o abilitate transmisă natural, esențială pentru viața de zi cu zi, pescuit și joacă. Această formă de învățare naturală, intuitivă, contrastează puternic cu lecțiile structurate de înot din lumea occidentală, subliniind o legătură organică cu mediul înconjurător.


Grecia Antică - Înotul ca element de educație și sport


Grecii antici considerau că a fi "neinstruit" însemna a nu ști "nici să scrii, nici să înoți." Înotul era o parte fundamentală a educației, alături de citit și scris, și era practicat în bazine publice, dar și în sporturi competitive.



Așadar, de la apele reci ale Finlandei la fluviile sacre ale Indiei, înotul este mai mult decât o simplă mișcare prin apă. Este o expresie a culturii, un act de supraviețuire, un ritual spiritual și o formă de meditație, care ne arată că, indiferent de continent, oamenii au o relație specială cu apa.





bottom of page